Puritate...

Am recitit de curând romanul Invierea de  Lev Tolstoi şi m-am gândit şi tot gândit la ...puritate.

Cred că toţi, în esenţa noastră, simţim o dorinţă irezisibilă, de a fi puri.

Trecând prin viaţă şi observând cu atenţie ce se întâmplă, citind cărţi şi văzând filme, am remarcat că oamenii cu cât şi-au murdărit mai tare sufletul, cu atât sunt mai atraşi de puritate, de inocenţă.

Cred că oamenii plini de vicii, cu sufletul murdar, îşi doresc în sinea lor, chiar dacă nu ar recunoaşte-o niciodată, să redevină puri.

Oamenii aceştia admiră puritatea şi speră într-o atingere magică din partea fiinţelor pure, prin care să le fie "spălat sufletul" de toate mizeriile aşezate în timp.

Am mai observat şi că, de multe ori, oameni de o mizerie morală cumplită, se apropie cu pioşenie de fiinţele pure.

Le venerează pur şi simplu.

Se bucură că există, că le-au întâlnit şi că au şansa de a de vindeca, de a se purifica.

Din nefericire însă, o apropiere prea mare între o fiinţă pură, care de regulă este şi inocentă, şi un om plin de vicii, murdar sufleteşte, nu curăţă sufletul celui plin de vicii ci, treptat murdăreşte sufletul  fiinţei pure.

Orice fiinţă, fiind pură în esenţa ei, se distanţează de mizeria morală, măcar în aparenţă, chiar dacă sau poate mai ales dacă mizeria este rodul proprilor fapte, aşa că după ce omul cu sufletul murdar a murdărit sufletul celuilalt pur, îi va întoarce spatele pentru că îi aminteşte de propria mizerie sufletească.

Fiinţa pură devenită mizerabilă, este pentru cel care a murdărit-o, la fel ca o bucată de pânză care te atrage prin albul imaculat şi prin delicateţea texturii dar care, după ce te-ai şters de mizerie, devine o cârpă de care ţi-e silă şi nu o mai vrei prin preajma ta.

In plus, cel care a murdărit, într-o etapă iniţială din viaţa sa, îi este ruşine de faptul că a strivit ceva atât de frumos, de delicat.

Treptat însă, ajunge să se înconjoare de oameni la fel de murdari sufleteşte, sau şi mai murdari şi ajunge să creadă, în marea majoritate a timpului că de fapt totul este murdar, şi că dacă nu este, oricum se va murdări.

Cum sunt o optimistă de felul meu, m-am tot gândit la soluţii şi am ajuns la concluzia că inocenţa nu se pierde cu adevărat niciodată iar sufletul se poate curăţa uşor dacă cel "murdărit" nu aruncă mizeria mai departe şi nu murdăreşte alte fiinţe pure.

Si dacă a murdărit la rândul lui?

Atunci, cred că trebuie mai întâi să se cureţe pe el şi să ajute cât mai multe fiinţe să-şi cureţe sufletul.

 

Daniel G. Amen

Schimbă-ţi mintea ca să te vindeci de tulburările emoţionale.

Dr. Daniel G. Amen

Scopul cărţii, declarat de autor în primele pagini, îl constituie explicarea modului în care funcţionează creierul, ce se întâmplă când lucrurile nu merg aşa cum se crede că ar fi bine şi cum pot fi îmbunătăţite funcţiile cerebrale.

Autorul oferă informaţii despre cele cinci sisteme cerebrale despre care afirmă că sunt cel mai intim implicate în comportamentul nostru şi sunt responsabile de cea mai mare parte din ceea ce ne face unici ca fiinţe umane.

1.Sistemul limbic profund, aflat în mijlocul creierului, este centrul de control al stărilor de spirit şi al capacităţii de relaţionare

Disfuncţionalitatea acestei părţi a creierului determină schimbări frecvente de dispoziţie şi gândirea negativă.

Hiperactivitatea acestei zone se asociază cu stările depresive şi gândirea negativă. Când suntem trişti (avem un sistem limbic hiperactiv), tindem să interpretăm evenimentele neutre prin prisma unui filtru negativ. (p. 59).
Sistemul limbic profund, în special hipotalamusul, controlează ciclicitatea apetitului şi nevoii de somn în organism. (p.61)
Sistemul limbic profund procesează şi simţul mirosului (p.61)


2. Ganglionii bazali, structuri de mari dimensiuni aflate în pofunzimea creierului, controlează relaxarea corpului

Activitatea prea intensă a acestei structuri, determină anxietate, panică, tendinţa de evitare a conflictelor.


Activitatea prea slabă, determină lipsa de concentrare şi de control fin al aparatului locomotor.


3. Cortexul prefrontal, localizat în vârful lobului frontal, este supraveghetorul nostru, partea care ne ajută să rămânem focalizaţi, să facem planuri, să ne controlăm impulsurile şi să luăm decizii.

Activitatea prea slabă în această zonă determină probleme de atenţie, autosupraveghere, organizare, şi capacitate de a finaliza activităţile începute

4. Girusul cingular, care se desfăşoară longitudinal pe axa mediană a lobilor frontali, este o zonă, denumită „schimbătorul de viteze”, permite mutarea atenţiei de la un gând la altul şi schimbarea comportamentului

Activitatea prea intensă în această zonă determină o blocare în anumite moduri comportamentale şi de gândire

5. Lobii temporali, situaţi sub tâmple, în spatele ochilor, sunt implicaţi în păstrarea amintirilor, înţelegerea limbajului, recunoaşterea chipurilor şi controlul izbucnirilor temperamentale

Sclipiri de ganduri si sentimente...

Elizabeth Gilbert în Mănâncă,roagă-te, iubeşte (2006)

Dacă te iubesc, poţi obţine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, timpul câinelui meu, totul. Dacă te iubesc, voi îndura eu durerea ta, îţi voi plăti eu datoriile (în toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calităţi pe care de fapt nu le ai şi voi cumpăra cadouri de Crăciun întregii tale familii. Am să-ţi dau soarele şi ploaia şi, dacă ele nu sunt disponibile imediat, am să stau la rând pentru ele. Am să-ţi dau toate astea şi chiar mai mult, până când am să ajung atât de extenuată şi de golită, încât singurul mod de a-mi recăpăta energia va fi să mă îndrăgostesc de altcineva.

Il iubeam si-l uram in aceeasi masura. Nu puteam sa-l trezesc pentru a-i vorbi despre suferinta mea – la ce bun? Trecusera deja luni intregi de cand incepusem sa ma destram sub ochii lui, comportandu-ma ca o nebuna, si nu faceam decat sa-l obosesc.

M-am oprit in mijlocul unui suspin. Toata durerea se evaporase. Mi-am inaltat fruntea si surprinsa, m-am ridicat, intrebandu-ma daca aveam sa vad Fiinta Suprema care imi oprise lacrimile. N-am vazut nimic. Eram singura. Dar nu chiar singura. Ma inconjura ceva ce nu poate fi descris decat ca o oaza de liniste – o liniste atât de stranie, incat nu vroiam sa respir, de teama ca astfel as face-o sa dispara. Era o liniste incredibila. Nu tin minte sa mai fi simtit vreodata asa ceva. Apoi am auzit o voce. Era vocea mea, venind chiar din mine. Numai ca n-o mai auzisem niciodata inainte. Era a mea, dar era inteleapta, calma si intelegatoare. Asa cum ar fi sunat daca as fi avut parte numai de dragoste si de certitudini. Nici nu pot descrie caldura si afectiunea acelei voci care imi oferea un raspuns ce urma sa aduca in viata mea lumina divina.

Dependenta e semnul distinctiv al oricarei povesti de dragoste pasionale.Totul incepe in momentul in care obiectul adoratiei tale revarsa asupra ta o doza ametitoare si halucinogena din ceva ce nu ai avut niciodata curajul sa recunosti ca ti-ai dorit – un amestec de droguri afective, o cursa infernala a dragostei. Apoi tanjesti dupa atentia neconditionata a celuilalt cu obsesia insaţiabilă a oricarui drogat. In lipsa drogului, te imbolnavesti subit, o iei razna, devii depresiv (pe langa resentimentele care te incearca fata de cel care ti-a incurajat depenenta inca de la inceput si care acum refuza sa te mai aprovizioneze cu marfa de calitate de care ai atat nevoie – pe care o are ascunsa pe undeva, fir-ar sa fie, pentru ca pe vremuri o primeai gratis de la el). In faza urmatoare esti slab, tremuri intr-un colt si nu mai esti sigur de nimic, ti-ai vinde pana si sufletul sau ti-ai jefui vecinii doar ca sa ai din nou chestia aia. Intre timp, obiectul adoratiei tale simte fata de tine doar repulsie. Se uita la tine ca si cand nu te-ar mai fi vazut niciodata pana atunci, necum ca la o persoana pe care candva a iubit-o cu pasiune. Ironia face sa nu-l poti invinui pentru asta. Adica, uita-te la tine: esti o epava jalnica, nici macar tu nu te mai recunosti.

Rumi, un mare poet si filozof sufit, si-a pus odata elevii sa scrie cele trei lucruri pe care si le doreau cel mai mult. I-a avertizat ca, daca apare o contradictie intre dorintele lor, exista toate premisele ca viata lor sa fie nefericita. Rumi sustinea ca e mai bine sa ai un singur lucru pe lista cu dorinte si sa-ti dedici lui toata viata. Si atunci. cum ramane cu viata armonioasa si cu evitarea oricaror extreme?

Locul de odihna al mintii este inima. Cat e ziua de lunga, mintea nu aude decat gălăgie, cearta si huruit, si tot ce isi doreste este linite. Singurul loc in care mintea va putea gasi pace este linistea inimii. Acolo trebuie sa ajungi.

Singurul lucru mai greu de conceput decat sa plec era sa raman. Nu vroiam sa distrug pe nimeni si nimic. Tot ce imi doream era sa ma strecor in liniste pe usa din spate, fara sa provoc mare agitatie, fara urmariri, si s-o tin tot intr-o fuga pana-n Groenlanda.

Ii sunt recunoscatoare oricui a facut calatoria pana in adancul propriei inimi, intorcandu-se apoi in lume cu vestea ca Dumnezeu este experienta iubirii absolute.

Am trecut şi eu pe acolo.... Când eşti pierdut în durere ca într-o adevărată pădure, nu-ţi poţi imagina că ai putea vreodată să găseşti drumul care te duce afară, către un loc mai bun. Dar, dacă cineva te poate asigura că şi el a trecut prin acel loc şi a reuşit să iasă de acolo, lucrul acesta poate aduce câteodată un strop de speranţă.

Oare îţi poţi clădi viaţa în aşa fel încât să armonizezi lucruri care la prima vedere par absolut incompatibile, fără să excluzi nimic din ceea ce-ţi poate oferi lumea?

Nu mai folosi corpul sau emoţiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorinţe neîmplinite.

Pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie sa renunti la un singur lucru, si anume la sentimentul ca exista ceva ce te desparte de divinitate. In rest, ramai asa cum esti, in armonie cu caracterul tau.

Toti stiu ca picatura se contopeste cu oceanul, dar putini stiu ca oceanul se contopeste cu picatura (Kabir)

Imagineaza-ti ca universul e un motor pornit, unul enorm. Ai vrea sa stai langa centrul lui – unde se intampla totul -, nu la margine, in vartejul nebunesc unde poti ameti sau te poti rani. Centrul calmului – asta e inima ta. Acolo, inauntrul tau, locuieste Dumnezeu. Asa ca nu mai cauta raspunsuri in lume. Intoarce-te mereu in centrul inimii tale; acolo sigur vei gasi, de fiecare data, pacea.

..cuvantul paradis, care vine din persana, inseamna la origine “gradina inconjurata de ziduri”..

…oamenii au tendinta sa considere fericirea un noroc care da peste ei, ceva ce te va invalui, ca vremea frumoasa, daca soarta iti surade. Doar ca fericirea nu functioneaza asa. Fericirea e consecinta propriului efort. Te lupti pentru ea, muncesti pentru ea, insisti, uneori mergi pana la capatul pamantului in cautarea ei. Trebuie sa participi mereu la manifestarile lucrurilor bune care iti apar in viata. Iar cand atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodata sa lenevesti, sa renunti la a o mentine: trebuie sa te straduiesti din rasputeri sa inoti contra curentului, ca sa fii vesnic in unda fericirii, ca sa plutesti mereu deasupra ei.Caci daca nu faci asta sentimentul launtric de multumire se va scurge incet-incet din tine. E usor sa te rogi cand ai nevoie de ajutor, dar sa continui sa te rogi chiar si cand criza a trect e ca un proces de cicatrizare, care-ti ajuta sufletul sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca.

Interesant. Conceptele de rai si iad nu sunt idei cu care sa te intalnesti prea des in hinduism. Hindusii concep universul in termeni de karma, un proces continuu in decursul caruia nu “ajungi” nicaieri definitiv la sfarsitul vietii – nu in rai sau in iad - , ci esti “reciclat” inapoi pe pamant sub alta forma, ca sa-ti poti rezolva toate greselile sau relatiile ramase neincheiate in viata anterioara. Cand, in final, atingi perfectiunea, iesi complet din ciclu si te topesti in marele Nimic. Notiunea de karma presupune ca raiul si iadul exista doar pe pamant, unde avem posibilitatea sa le cream chiar noi atunci cand – in functie de destinul si caracterul fiecaruia- alegem sa facem fie binele, fie raul.

..cele sase elemente ale Tratamentului Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante: vitamina E, dormi mult, bei multa apa, calatoresti departe de fostul iubit, meditezi si inveti inima ca asa e destinul.

Cateodata, sa pierzi echilibrul din dragoste e dovada ca traiesti perfect echilibrat.

Faceam inconjurul insulei la fiecare rasarit si la fiecare apus. In restul timpului sedeam si priveam. Imi priveam gandurile, imi priveam emotiile; priveam pescarii. Inteleptii yoghini spun ca toata durerea vietii omenesti e provocata de cuvinte, iar bucuria la fel. Cream cuvinte care ne sa ne defineasca trairile, si cuvintele aduc cu ele emotii, care ne tin legati, incapabili sa ne miscam cat vrem, asemenea unor caini in lesa, Ne lasam sedusi de propriile nostre mantre (Sunt un dezastru…Sunt singur…Sunt un dezastru…Sunt singur…) si ajungem sa existam doar ca sa le dovedim adevarate.A te opri  o vreme din vorbit echivaleaza cu incercarea de a goli cuvintele de putere, de a nu te mai ineca in cuvinte, de a te elibera de influenta lor sufocanta.

Dar poate ca ar trebui sa nu mai incercam sa ne revansam fata de toti cei care ne mentin in viata. Poate ca e mai inelept sa depunem armele in fata miracolului generozitatii omenesti si sa spunem pur si simplu multumesc, sincer si neincetat, atata timp cat vom avea glas.

Si am spus da. O poveste deiubire -Elizabeth Gilbert




Cine seamănă aşteptare culege dezamăgire.

Buda spunea că toată suferinţa omenească îşi are origine în dorinţă. Oricine care şi-a dorit vreodată ceva şi nu a obţinut lucrul acela (sau şi mai rău, l-a obţinut şi apoi l-a pierdut) cunoaşte foarte bine suferinţa despre care vorbea Buda. Să doreşti o altă persoană este, probabil, cea mai riscantă dintre toate năzuinţele. De cum îţi doreşti pe cineva, e ca şi cum ai lua un ac chirurgical şi ţi-ai sutura fericirea pe pielea acelei persoane, astfel încât orice soi de separare îţi va crea de-acum înainte răni sfâşiate.

Înţelepciunea comună mă învăţase mereu că partenerii trebuie să se certe pentru a-şi aerisi astfel nemulţumirile.
 

Paulo Coelho Aleph

Ceea ce ne raneste este si ceea ce ne vindeca.

Daca noi cautam ceva, acel lucru ne cauta si el.

Existam asa cum exista o celula. Ea poate cauza un cancer distrugator, poate afecta o mare parte a organismului. Sau poate raspandi elemente chimice care provoaca bucurie si bunastare. Dar ea nu este persoana

Cautarea intelepciunii, a pacii spirituale si a constiintei realitatilor vizibile si invizibile s-a transformat la mine in rutina si nu mai da rezultate.

Paulo Coelho  Vrăjitoarea din Portobello

 

Ştiu că Dumnezeu m-a aşezat în focul suferinţelor. Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viaţa şi uneori mă simt la fel de rece şi nesimţitor ca apa care provoacă suferinţă oţelului. Dar nu cer dacât un lucru: "Dumnezeule, nu mă lăsa până ce nu voi fi reuşit să iau forma pe care o aştepţi de la mine. Încearcă cum crezi că e mai bine, câtă vreme ai să doreşti, dar nu mă arunca în grămada de fier vechi a sufletelor."

Nimeni nu aprinde o făclie pentru a o ascunde sub obroc: menirea luminii este de a aduce mai multă lumină, de a deschide ochii, de a arăta minunile din jur.

Nimeni nu poate sa manipuleze pe cineva. Intr-o relatie, doi oameni stiu foarte bine ce fac, chiar daca unul dintre ei se plânge apoi ca a fost folosit.

Lin Kai Ting

 

Ceea ce faci în acest moment este viitorul tău. Dacă faci bine pentru alţii, pentru întreaga societate, pentru umanitate, atunci viitorul tău va fi bun. Norocul şi ghinionul ţi le faci singur. Ceea ce faci acum este foarte important pentru viitorul tău. Nu este nevoie să încerci să-ţi ghiceşti viitorul. Este suficient să priveşti şi să analizezi trecutul şi prezentul vieţii tale, iar viitorul va fi o consecinţă a gândurilor şi faptelor tale. Aceasta constituie o tehnică înaltă în qigong. Un prim efect al acesteia este sănătatea ta. Dacă vrei să ai o sănătate bună, inima ta trebuie să fie deschisă, iar gândul tău să fie îndreptat mereu către alţii. Atunci vei avea parte de fericire, iar aceasta îţi va aduce sănătate.

Fii recunoscător celui care te-a vătămat, căci ţi-a oţelit voinţa. Fii recunoscător celui care te-a înşelat, căci ţi-a lărgit orizontul cunoaşterii. Fii recunoscător celui care te-a abandonat, căci astfel te-a învăţat că nu trebuie să depinzi de nimeni şi de nimic. Fii recunoscător celui care te-a doborât, căci astfel ţi-a întărit capacităţile. Fii recunoscător celui care te-a dojenit, căci astfel ţi-a sporit înţelepciunea. Fii recunoscător tuturor celor care te-au întărit şi te-au desăvârşit.

Herbert Harris Cele12 legi universale ale succesului

Caută să nu depinzi de nimeni şi de nimic în acţiunile tale pentru dobândirea succesului.

Când critica vine din partea cuiva pe care nu-l respecţi, ignoră-l şi continuă-ţi drumul.

Pentru a elimina îngrijorarea, trebuie să îţi schimbi atitudinea faţă de ceea ce o generează.

Alţii pot să depindă de tine, tu însă să crezi că ai absolut tot ce îţi trebuie ca să obţii ceea ce vrei.

Dacă nu ai scopuri bine definite, nu există nicio direcţie către care să-ţi focalizezi atenţia. Nu există flori pe care să le sădeşti în grădina ta, motiv pentru care bălăriile - emoţiile şi instinctele necontrolate - vor creşte în voie.

Când ajungi la capătul corzii, fă un nod şi ţine-te bine.

Ceea ce simţi este mai puternic decât ceea ce gândeşti.

Fiecare eşec este o repetiţie pregătitoare pentru succes.

Transformă stâncile care îţi stau în cale în trepte pe care să urci.

Nu te opri prea curând pentru a te odihni sau a te recompensa pentru rezultatele obţinute.

Fiecare entitate, fiecare persoană, fiecare viaţă reprezintă o notă, o vibraţie care intră în compunerea marelui sunet universal.

Focalizarea este asemeni unei raze laser, a cărei lumină diferă de cea produsă de un bec electric. Ea străpunge întunericul şi luminează un singur gând, o singură emoţie sau activitate.

Nassim Nicholas Taleb  Lebăda neagră. Impactul foarte puţin probabilului

Există acum un consens ştiinţific că mecanismul nostru de evitare a riscurilor nu provine din modulele cognitive ale creierului nostru, ci mai mult din cele emoţionale. Asta ne face adaptaţi la era Pleistocenică. Maşinăria noastră pentru risc este proiectată ca să ne facă să fugim de tigru, nu este proiectată pentru lumea modernă, încărcată de informaţie.

Oamenii de ştiinţă nu ştiu despre ce vorbesc atunci când vorbesc despre religie. Religia nu are nimic de a aface cu credinţa şi eu nu cred că religia are vreun impact negativ asupra vieţii oamenilor, în afară de intoleranţă. De ce mă duc eu la biserică? Asta este la fel ca a întreba – de ce te însori cu femeia aceea? Sunt mai multe motive dar probabil e mirosul. Îmi place mirosul lumânărilor. E o treabă de estetică.

Vei găsi pacea împăcându-te cu ceea ce nu ştii.

Nu contează cât de frecvent reuşeşte ceva, atunci când eşecul este prea costisitor pentru a fi suportat.