Creierul uman

Creierul uman
 

Creierul (Encefalul) reprezintă partea superioara a sistemului nervos central (cealaltă parte fiind măduva spinării) şi este format din trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul şi emisferele cerebrale.

Trunchiul cerebral este alcătuit din bulb, punte şi mezencefal (alcătuit din pedunculii cerebrali şi coliculii cvadrigemeni).

Cerebelul este alcătuit din două emisfere cerebeloase şi din vermis şi este localizat posterior trunchiului cerebral şi anterior lobilor occipitali ai emisferelor cerebrale.

Diencefalul este alcătuit din talamus, hipotalamus, epitalamus, subtalamus, metatalamus.

Emisferele cerebrale sunt porţiunea cea mai voluminoasă a encefalului. Prezintă două emisfere ce sunt despărţite prin intermediul fisurii interemisferice, iar ȋn porţiunea inferioară sunt unite prin corpul calos, fornix şi comisura albă anterioară. 

La nivelul fiecărei emisfere se pot identifca şase lobi şi anume: frontal, parietal, temporal, insula Reil, occipital şi limbic.
Ȋn componeţa emisferelor intră substanţă cenuşie (care intră în componenţa cortexului cerebral şi nucleilor bazali) şi substanţă albă (este distribuită ȋntre cortex şi nucleii bazali, dar şi ȋntre talamus şi nucleii bazali.

Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni..

 Se pare că noi ne naştem cu toţi neuronii de care vom avea nevoie în viaţă, iar acest număr este cu mult mai mic decât cel pe care îl deţinem cât stăm în viaţa intrauterină. Oamenii deţin densitatea maximă de celule cerebrale între a treia şi a şasea lună de viaţă intrauterină. În ultima lună dinainte de naştere, celulele din creier, care nu ne mai sunt necesare, mor. De la această ipoteză, mulţi neurochirurgi au concluzionat că autismul apare atunci când, înainte de naşterea individului, nu sunt eliminate destule celule inutile din creier.

Intre 6 şi 12 ani, în creierul copilului se formează un număr impresionant de  conexiuni care dau naştere unor noi căi neuronale. Toate aceste conexiuni ating cota maximă la vârste diferite în funcţie de sexul copilului: la fete, fenomenul se produce în jurul vârstei de 11 ani, pe când la băieţi, abia la 12 ani şi jumătate. După această perioadă, materia cenuşie începe să descrească cu o rată de 0,7 procente pe an, până în jurul vârstei de 20 de ani. În acelaşi timp, materia albă (alcătuită din teci de mielină care învelesc axionii pentru o mai bună transmitere a semnalelor nervoase) se îngroaşă. An de an (uneori chiar până la vârsta de 40 de ani), tecile de mielină se îngroaşă într-un mod asemănător cu inelele copacilor. 

Cu timpul, creierul devine o maşină tot mai eficientă, pierzând o parte din potenţial în avantajul procesului de învăţare şi a capacităţii de a-şi reveni în urma traumelor.

Procesul de dezvoltare a creierului începe, în general, din partea posterioară spre cea anterioară. 
Primele regiuni din creier care se dezvoltă şi se conectează, sunt trunchiul cerebral şi mijlocul creierului, zone responsabile pentru controlul funcţiilor corporale de bază
Următoarele zone care se dezvoltă sunt cele care coordonează funcţiile dezvoltate anterior, respectiv sistemul limbic (nucleul emoţional al creierului) şi cortexul cerebral (care reprezintă 85% din masa creierului şi care este responsabil de motivaţia logică şi gândirea raţională).
Cortexul prefrontal ajunge la maturitate cel mai târziu.


Experienţele noi au funcţia de a stimula o mai bună conectivitate la nivelul creierului şi formarea unor noi reţele neuronale. În timp ce conexiunile care nu sunt folosite se pierd.


Surse:

Anatomiacorpului uman 
Creierul marele patron
Noutăţi din domeniul ştiinţelor neurocognitive
Ce se ascunde în creierele adolescenţilor?
Wikipedia
Din misterele creierului
Encefalul