Cum te raportezi la agresiunea psihica?

Exista oameni, care în anumite situaţii, reuşesc să te aducă într-o stare în care ţi se întrerupe parcă alimentarea cu energie. Spaima care te cuprinde te face apoi să acţionezi haotic şi începi să faci prostie după prostie, adică exact ceea ce aşteaptă celălalt de la tine. Apoi, pe bună dreptate, eşti pus în situaţia de  a "plăti" într-o formă sau alta pentru greşelile făcute în astfel de stări.

Se spune că atunci când cineva te agresează psihic, e bine să-i trimiţi iubire şi lumină.

Am observat însă că oamenii care te agresează, de regulă, nu reacţionează deloc bine la iubire şi lumină, ba dimpotrivă, devin mai violenţi.
Ciudat, dar pare mai simplu să-i supui, manifestând faţă de ei o agresivitate şi mai mare ca a lor.

Mie însă nu mi-a plăcut niciodată să urăsc şi cu atât mai puţin să-i întunec şi mai tare pe cei cărora abia le mai pâlpâie luminile Sufletului.

Sigur că există posibilitatea şi să te prefaci că eşti furios, mai furios ca şi celălalt dar nici alternativa asta nu mă încântă pentru că de câte ori am practicat-o, deşi am reuşit "să-l pun la punct pe celălalt"  am simţit  că mă afectea totuşi mai tare, chiar decât atunci când mă las doborâtă de celălalt.

Soluţia cea mai bună pentru mine, s-a dovedit a fi starea de linişte.

Când sunt agresată psihic ma pun într-o stare de linişte şi privesc ce se întâmplă ca şi cum Esenţa a ceea ce sunt se uită din afară la conflictul creat.

Acolo, în Esenţa mea sunt ca o apă liniştită pe care o pun în mişcare doar când vreau eu şi numai cu intenţia de a construi ceva benefic, frumos, luminos, armonios.

Acolo accept orice se întâmplă şi ştiu că dacă am fost agresată am agresat şi eu la rândul meu iar ceea ce se întâmplă este doar o ocazie de a plăti preţul corect pentru greşeala pe care am făcut-o creând cândva dizarmonie în Univers.