joi, 28 martie 2013

Totul este energie. Organizarea energiilor.

Din câte am observat eu, se pare că orice entitate este un ansamblu de energii care îşi menţine individualitatea cât timp există o singură energie dominantă sub conducerea căreia îşi desfăşoară activitatea alte energii organizate şi ele la rândul lor într-un ansamblu coerent si structurat în jurul unei energii dominante în acea structură.
Noi oamenii avem marea şansă de a ne putea organiza în mod conştient energiile.
Această şansă extraordinară de a juca în mod conştient jocul vieţii, este şi cea mai mare ispită a noastră.
Oamenii risipesc energia în multe direcţii, unele chiar contradictorii şi nu se străduiesc să acumuleze suficientă energie pentru a  realiza lucruri măreţe.
Am observat că atunci când ne fixăm o ţintă înaltă dar accesibilă cu resursele pe care le avem sau le putem atrage, deşi ar trebui să alocăm o perioadă suficientă de timp o cantitate mare de energie, noi oscilăm trecând prin perioade de muncă intensă în direcţia dorită cu perioade în care risipim energie în direcţii care ne îndepărtează de ţintă sau chiar anulează tot efortul făcut până atunci.
Eşecul îl punem pe seama neşansei, mediului ostil sau necooperant.
Ce greşela!
Este atât de greu de crezut că ne putem comporta ca nişte fiinţe fără putere în condiţiile în care există o perioadă în viaţa noastră în care soarta noastră este doar în mâinile noastre.
Dacă în copilărie ai învăţat să joci jocul vieţii si apoi te perfecţionezi mereu, este aprope imposibil să nu simţi că eşti stăpânul vieţii tale.
Am spus aprope imposibil pentru că, aşa cum a remarcat Nassim Nicholas Taleb, în viaţa intervine se pare din când în când şi câte o situaţie imprevizibilă, o "lebădă neagră", pe care nu o poţi avea în vedere.
Sub acest aspect am totuşi unele rezerve, în sensul că eu cred că până la urmă, modul în care gestionezi o situaţie de genul celei expuse mai sus, depinde de experienţele acumulate în trecut, .

Interesant este şi faptul că noi oamenii, deşi pare greu de crezut, nu suntem în competiţie decât cu noi înşine.
Nu cred ca există conflicte reale între oameni ci doar interacţiuni incorecte.
Dacă fiecare om este un univers în care are libertate deplină  în a-şi organiza propriile energii, atunci nu văd cum să poţi intra în conflict cu alt om dacă:
  • nu încerci să te foloseşti de energiile acelui om în propriul tău interes care nu coincide şi cu interesul lui;
  • nu intri în universul altuia şi te laşi folosit de stăpânul acelui univers pentru ca apoi să ai pretenţia să se ocupe el de problemele tale;
  • nu interacţionezi cu alţi oameni de pe altă poziţie decât "eu sunt ok-tu eşti ok".


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu