Frica si mila

Cu multi ani in urma, am avut un vis care mi-a marcat existenta.
Am visat ca am intrat intr-o "padure" (folosesc aceasta denumire pentru ca in anumite momente, in jurul meu erau multi copaci, altfel nu semana deloc cu ceea ce numim de obicei padure). In "pădure" existau "spatii" (nu stiu cum sa le numesc altfel).
In fiecare spatiu, cu excepţia primului spatiu, intrai din spatiul anterior, din care ieseai numai daca reuseai sa treci de entitatile care locuiau in acele spatii.
In primul spatiu am ales sa intru cu intentia de a invata ce era de invatat.Stiam ca sunt invataturi absolut necesare pentru a trece intr-o alta lume. Am ales ca intru stiind ca imi  asum riscul de de pierede tot ce sunt.
Nu stiam exact ce caut dar stiam ca pentru ceea ce caut eu eram dispusa sa risc orice.
La inceput, in primele spatii, nu am inteles ca eram insotita de o Entitate.
Nu o vedeam dar treptat am devenit constienta ca este langa mine si ca ma poate scoate oricand din "Padure" dar am inteles in acelasi timp si ca daca îi ceream ajutorul pierdeam ceva care stiam ca nu are pret si ca este mai important decat viata mea.
Am trecut prin multe spatii si pe masura ce inaintam pericolele erau din ce in ce mai mari dar, in acelasi timp am devenit constienta si de faptul ca entitatile din acele spatii ma ignorau daca imi pastram calmul si nu-mi era frica sau mila.
Imediat ce simteam frica pentru ceea ce mi s-ar putea intampla sau mila fata de entitatile mai slabe care erau terorizate de entitatile puternice din acele spatii, entitatile imi simteau prezenta si cele slabe se agatau de mine iar cele puternice ma atacau.
Dupa ce am inteles ce se intampla am inceput sa trec tot mai sigura pe mine, din spatiu in spatiu.
Nu am fost niciodata pe deplin relaxata in acea "Pădure" si pe masura ce treceam din spatiu in spatiu, eram tot mai obosita.
Parea ca situatia este fara sfarsit si la un moment dat am simţit că nu mai pot înainta.
Eram epuizată.
Brusc insa, fara vreun semn prevestitor...am iesit...din "Pădure".
Am ajuns intr-un loc in care totul era frumos, armonios, prietenos...
M-am asezat pe iarba sa ma odihnesc.
Nu am inţeles dimensiunea reuşitei mele decât în momentul în care  Entitatea mi-a comunicat ca este foarte mândră de mine si era extrem de fericită că am reuşit.

De atunci stiu că poţi primi oricând ajutor dar trebuie să ai grijă la preţ. Nimic nu se obţine fără să dai ceva în schimb şi este bine să pui în balanţă ce primeşti cu ceea ce dai. Cel mai bine este să "plăteşti" înainte şi în cunoştinţă de cauză.
Am verificat şi m-am convins că mila şi frica sunt sentimente distructive.